Dupa hrana si imbracaminte urmeaza mobila in viata noastra. Daca o privim ca utilitate, ca necesitate este clar ca este pe locul trei. Mobila a fost insa mai mult de atat. Atat in casa taranului roman, dar si in castelul vreunui „pair de France” mobilierul a fost  parte a culturii perioadei respective.

Evolutia omului s-a reflectat in obiectele din jurul sau. Mintea si sufletul au crecut continuu creand lucruri utile care sa ii imbunatateasca traiul. Sensibilitatea, frumosul naturii care i-a dat si materialele necesare s-au reflectat imediat in obiectele create. Din ce in ce mai mult aceste obiecte au inceput a fi create de mesteri. Incet incet, mobila a devenit cultura.

Ne incanta la fel de mult lada de zestre a strabunicii de acum doua sute de ani cat si mult mai titratul mobilier frantuzesc cu nume de regi. Mobila a traversat timpul si a adus trecutul alaturi de prezent. Mult prea des am renuntat la ea sub motivul „modernismului” , al „innoirii”. Nu am realizat ca acolo este ceva din viata inaintasului nostru. Mobila este viata traita. A fost acolo la nasterea parintilor nostri. Pe ea au curs lacrimile bunicii cand bunicul pleca din nou pe front sa-si apere tara. Din pacate am inteles mult prea tarziu acest lucru.

Lumea moderna a facut din mobila „obiecte de mobilier”. Reproduse in serii mari avand mai mult utilitate si mai putin frumos aceste obiecte uniformizeaza vieti asa cum au facut-o blocul comunist si masina Dacia. Nu o mai lasam nicidecum mostenire, nu mai transmite nimic generatiei urmatoare. Pal-ul melaminat i-a dat lovitura de gratie si a scos-o se pare din categoria cultura. Nu mai cumparam biblioteca „…” care se suprapunea in fiecare „sufragerie” pana la etajul zece ci achizitionam „mobilier pe comanda” care (pentru ca e capitalism) imparte acelasi material in sute de culori si sute de combinatii.

Va mai fi mobila cultura? Probabil ca da. Din materiale potrivite, creata de oameni educati si executata fara cusur. Cea mai mare sansa o va avea cand ne vom reintoarce la lemn si la ceea ce ne va mai oferi natura. Si cand scoala romaneasca incepand cu profesorii ei va intelege ca impostura nu creaza nici valoare adaugata daramite cultura!

Cei care cream si realizam mobila avem o mare responsabilitate. Sunt printre noi oameni care produc sau fac comert ca sa castige sau sa traiasca. Sunt printre noi comercianti de materiale care ofera acestora produse non culturale sau copii chicioase de pe aiurea. Copiem mult prea des produse straine pentru ca designerii nostri nu stiu sa creeze pentru oameni ci numai pentru orgoliul lor.

Suntem insa cativa: producatori, comercianti, creatori capabili sa intelegem ca numai un produs cultural va putea sa ofere valoarea care sa faca si bani, sa dea de mancare si sa bucure sufletul deopotriva! Un produs cultural va fi apreciat si afara si poate va mai putea fi lasat mostenire si copiilor nostri.

O mana de antreprenori din mobila s-au putut organiza si crea o asociatie profesionala. Au rupt niste bariere.

O parte dintre ei inteleg perfect ce vreau sa spun. Pentru unii dintre ei este singura sansa sa isi proiecteze afacerea in viitor, pentru altii (care au facut deja bani) sansa sa isi proiecteze sufletul!

Invit producatori, arhitecti, designeri, scoala, reviste sa-si manifeste opiniile in raport cu cele de mai sus. Deocamdata astept comentariile dvs pe blog. Ma gandesc sa deschid o sectiune unde sa fie prezentate produse deosebite sau creatii originale valoroase. Poate vom intitia un premiu anual pentru cel mai bun produs/amenajare…

Am ales sa ilustrez comentariul meu cu imaginile unei amenajari a celebrului designer Karim Rashid.

Sursa fotografii: http://freshome.com/2012/09/11/not-done-colorful-loft-by-karim-rashid/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

 

Post Navigation