Iarna nu se indura sa-si lepede cojoacele. Cerne tremurat covor dupa covor ca la inceput de decembrie… Si totusi va fi biruita curand de ghiocelul care a scos de mult capul semet si care cu mirosul sau imbatator strapunge aerul rece de promoroaca.
Lumina, gingasia, frumosul vor birui frigul, intunericul.
Inainte sa fie un semn al pretuirii nostre pentru mamele, fiicele, sotiile, prietenele si colegele noastre, Martisorul este semnul venirii primaverii.
Obicei specific popoarelor din Carpati si in mod special tarii noastre are radacini precrestine. Putem spune ca este unul dintre cele mai frumoase si cele mai vechi simboluri de pe meleagurile noastre.
As scoate in evidenta incarcatura care are la baza sensibilitatea si frumosul obiceiului care in ultimii zeci de ani presupune daruirea unui obiect mic, delicat, cu valente estetice ridicate alaturi de snurul traditional alb-rosu (albul simbolizand iarna care se incheie, frigul; rosul – caldura soarelui care soseste odata cu anotimpul).
Martisorul semnifica si inceputul unei perioade noi. Obiect frumos, se daruieste unor persoane care in viata noastra aduc frumos si sensibilitate.
Anul acesta, Martisoul va aduce cu el si inceputul unei perioade de schimbari in bransa noastra. Primavara aceasta va fi inceputul unui altfel de a fi.
La Multi Ani!
