A treia zi de Bife a fost mai animata. Ne-am „omorat” ani de zile sa convingem Romexpo ca targul sa fie plasat dupa inceperea scolilor si nu se vede nici un rezultat. De ce? Nu a facut iarasi Romexpo promovarea necesara dupa cum spune majoritatea participantilor? Altele sunt motivele?
Cel mai probabil targul nu isi are locul in aceasta perioada! Obiceiurile romanilor s-au schimbat mult si de ani buni si nimeni nu vrea sa inteleaga asta! Romanii incep sa calatoreasca, prefera vacantele de inceput de septembrie si nu mai alearga dupa mobila toamna! Este simplu! Nu ne pricepem, comandam un studiu la cei care se pricep si nu mai punem targul intr-o perioada care nu mai este adecvata! Expozantii pierd, organizatorul pierde, clientul potential pierde!
Ce ar fi ca Romexpo sa ofere statistica vizitatorilor pe zile?
Din discutiile cu antreprenorii firmelor participante am inteles ca in Europa tocmai in aceasta perioada sunt multe targuri care retin atentia „buy-erilor” din domeniu. Cu atat mai mare este meritul dlui Iuliu Moldoveanu – ACRM care a reusit totusi sa aduca straini la negocieri!
Astazi am vizitat un stand frumos, cu produse frumoase si cu oameni frumosi – ABIES. L-am vazut din prima zi si a fost primul care mi-a ramas in minte. Daca ar fi sa vand vreodata mobila cu produsele acestui brand mi-ar face placere sa lucrez. Pe de o parte pentru ca nu as vinde niciodata mobilier decat fabricat in tara mea, de compatriotii mei, pe de alta parte pentru ca mobila este deosebita, peste media produselor de top europene. Standul este simplu, aerisit, impunator si reuseste sa puna produsele in valoare pe deplin. Oamenii din stand vad si se vad din orice directie si pot fi usor langa vizitatori. Si chiar daca nu sunt din primul moment langa tine – nici nu simti nevoia -pentru ca prdusele te imbie, te cheama, sunt elegante si cu mult mult „bun simt”. Vrei sa le pipai, sa te asezi, sa te bucuri de ele cat se poate! Este standul care probabil merita premiul 1 la acest targ la toate capitolele.
Iar eu pot spune ca sunt onorat pentru ca de doi ani cunosc familia deosebita care detine compania si face productia pentru acest brand. Produsele au valoare, calitate si sunt „calde” si incarcate de energie pozitiva pentru caminele noastre, iar oameniii care le-au construit sunt oameni buni, calzi, cu capacitate mare de relationare.
Am vazut si standuri cu mobila moderna, bine facuta, incarcata de tehnologie, dar nepusa in valoare la stand de catre colectivul de prezentare. Standuri intortocheate,cu cotloane si decoratii de prisos in care fiecare isi face de lucru si se uita in alta parte. Mobila si mai ales cea de bucatarie, ajunge in locul cel mai important, cel mai „energetic” al casei si este suportul persoanei care tine osatura familiei – femeia. Degeaba facem demonstratii de gatit la care sunt atrase femeile tinere care nu sunt interesate sa cumpere mobila de acest nivel de pret si uitam de femeia care isi doreste si isi poate permite produsul, dar careia trebuie sa i te adresezi cu caldura si disponibilitatea mamei.
La inceputurile mele intr-ale marketingului faceam si eu asemenea erori si nu ma pozitionam corect pe profilul clientului. Iroseam inutil timp si bani neintelegand ca produsele frumoase de valoare estetica sau culturala peste medie se vand cu consum de energie pozitiva, insa numai oamenilor care au nevoie de asa ceva.
Pana la urma, daca nu te pricepi, macar sa ai disponibilitate si informatii pentru toata lumea si tot castigi ceva.
Astazi am reusit sa vad si standul SI-PRO care este un „aristocrat” al domeniului. Din toata mobila pe care am facut-o vreodata pentru firma sau acasa, in cei 17 ani in domeniul mobilei, mobilierul SI-PRO a rezistat cel mai mult si l-am scos din uz dupa aproximativ 10 ani pentru ca trebuia sa arat alte materiale.
SI-PRO are tot ce trebuie pentru un fabricant care se respecta. Si experienta si seriozitatea lor sunt premisele pentru produse in care merita sa investesti. Mobilierul expus, aproape „clasic” nu este usor de realizat si nu la indemana oricui. Oricine poate copia (si SI-PRO a fost si este copiat) insa copia nu iese ca originalul. Multa lume imi reproseaza ca ii laud mereu, dar poate cineva care vede targul poate sa imi infirme cele scrise? La targ vrei sa vezi mereu lucruri inedite si mai vrei ca profesionist sa vezi inovatii si ca materialele tale sa fie bine puse in opera. Daca manerele noastre fabricate de maestrii de la Siro sunt perfect alese in raport cu tema, daca feroneria Blum este montata corect ca sa ruleze 20 de ani si peste, ce pot spune? Sa laud pe cei care la targ au rumegus in sertare, care au praf la interior, care au aruncat la intamplare obiecte in organizatoare?
Eu nu scriu pentru toata lumea. Ma citesc in principiu profesionistii si din cand in cand un client final cu buget ridicat care se informeaza inainte de a decide. Cei care imi pun materialele scrise pe blog ma cenzureaza adesea pentru ca tonul este prea critic. Insa cei din bransa stiu ca nu sunt deplasat si ca aceasta este realitatea.
M-au incantat, mi-au bucurat sufletul lucrarile tinerilor studenti la Arhitectura sau la Facultatea de Industria Lemnului, ale tinerilor arhitecti de interior sau designeri. Am pozat cu zambetul pe chip, lucru care i-a facut sa zambeasca si ei. Expozitia lor de la „strapontina” trebuia asezata undeva in „piciorul vizitatorului”, dar si locul de acum este oarecum corespunzator cu starea si varsta lor de visatori: undeva sus!
Trebuie sa tinem cat putem ca tinerii acestia sa nu zboare din tara. Nu sunt realisti, nu sunt pragmatici, nu stiu sa faca lucrari comerciale. Hai sa inchidem ochii si sa ne vedem pe noi la varsta lor! Lucrarile lor par adesea naive, insa creatia asa si este cand iese din creuzet. Trebuie sa le acordam o sansa, trebuie sa ii ingaduim langa doi pentru ca expozitia de la „strapontina” – ma distreaza termenul – inseamna poate 20 de autori care pot crea pentru Romania.
In rest multa incertitudine si prudenta pentru viitorul apropiat. Problema fortei de munca s-a acutizat si va exploda. Romanii nu mai vor pentru copiii lor meserii tehnice, iar statul nu o identifica inca ca problema. Iar de meserii practice – aplicative atat de necesare vietii noastre ce sa mai vorbim?
Pentru publicul consumator targul este bun si util. „Monstrii sacri” ai domeniului sunt intotdeuna prezenti, iar produsele lor de lux sunt binecunoscute si in lume. Cei care isi permit au acces si se pot bucura de ele. Nu fac obiectul comentariilor mele, sunt profan si imi pot exprima doar incantarea si adesea mandria ca avem in tara asemenea profesionisti. Sa dea Dumnezeu sa aiba si cu cine sa duca mai departe traditia lor, a noastra ca tara. Lemnul lucrat de profesionisti, dar si de artisti are valoare adaugata mare. Este poate una dintre putinele directii in care Romania mai poate spune ca este undeva la varful european.
Ne bucuram ca tinerii romani sunt buni in IT. Dar nu toata lumea poate si poate nu va fi asa mereu. Mobila se face cu creatie, cu sudoare, cu forta de munca multa, cu investitie in tehnologie. Este productie de bunuri care genereaza pe plan local plus valoare. Care inca in toate economiile dezvoltate este inca baza capitalismului.
Nu traim fara mobilier in casa si de la asta trebuie sa plecam. E o parte din viata noastra a tuturor. Nu insemna numai bani, materiale, design, etc. Ea ajunge dupa un timp un martor al existentei noastre. INSEAMNA VIATA TRAITA, domnilor marketeri!