Inainte de 1989 productia de mobila a fost o ramura strategica a economiei nationale. Realiza cu succes doua mari lucruri: locuri de munca intr-un numar mare si mai ales in zone dificile si valoare adaugata unei materii prime usor de produs si care se poate reproduce continuu.
Din pacate „economistii” post revolutie nu au realizat acest lucru la vreme si au stricat…cat au putut. Insa cu toata nemernicia de care au dat dovada nu au putut realiza raul major deoarece procesul este reversibil! Avem in continuare materie prima (si slava Domnului putem interveni oricand prin plantari) iar tehnologia la varf este accesibila. Si daca vom intelege sa reformam invatamantul profesional tehnic vom putea asigura si forta de munca.
Inainte de ’89 populatia „alerga” dupa mobila produsa intern. Cererea era mai mare decat oferta pusa la dispozitia pietei interne caci cea mai mare parte pleca la export. Comertul intern de mobila era dirijat si controlat. Dupa ’89 intreprinderile comerciale care vindeau mobilier populatiei si care detineau spatiile de vanzare au fost trecute in concesiune sau inchiriate de diversi…Cunostintele lor despre un comert modern au fost limitate si dupa ce au tinut totul pe loc le-au inchiriat pe bani multi…tuturor celor care au solicitat.
Valoarea mare a chiriilor a impiedicat manifestarea companiilor noi adesea subcapitalizate. Fenomenul a fost prezent mai ales in Bucuresti si se simte si astazi.
Toti ne plangem ca publicul consumator nu este „educat”. Ne mananca timp si resurse, cere oferte peste oferte fara sa isi stie nivelul buzunarului. Oare de ce?
Vede el pe fiecare artera importanta vreun magazin oricat de mic cu produse de calitate? Isi poate face o imagine cum arata si cat costa mobilierul peste medie din alta parte decat din reviste si de la cateva branduri straine?
Sa incercam sa raspundem intrebarii din titlu.”Puterea brandului” nu vinde inca in tara noastra. Poate cateva formule comerciale straine in care clientul nu cauta neaparat un brand.
Producatorii de mobila „la comanda” oricat ar fi de vanitosi mai au multe de facut sa incline decizia de cumparare prin puterea brandurilor lor. Desi lucreaza bine spre foarte bine, sunt seriosi si au chiar si magazine mici de expunere mai au destule de facut. Si aici investitia in designul produselor lor va fi esentiala.
Nivelul cultural are rolul sau in decizia de achizitie a mobiliei. Din pacate in acest moment avantajeza prea putin productia locala.
Constatand cea mai mare parte a celor de mai sus, ACRM (Asociatia Clubul Roman de Mobila) face eforturi notabile sa gaseasca solutii. Nimeni pana acum nu a depus atat de multa energie pentru a aduce alaturi de productie designul inca din scoala. Produsele cu valoarea adaugata printr-un design inovator si ancorat vor penetra mai bine atat pe piata interna cat si externa marind in acelasi timp forta brandurilor. Drumul este lung si greu.