Lipsa fortei de munca, o problema care da frisoane producatorilor de mobila

…acum. Insa peste 5 ani toata lumea va fi bolnava caci fenomenul se acutizeaza.

Nu a existat expozant la Bife 2016 care sa nu discute macar o data despre problemele legate de personal. Lipsa fortei de munca calificate, inapetenta crasa a personalului necalificat pentru munca, ba chiar si a unei constiinte scazute din partea celor mai bine platiti in ultima vreme.

Cum statul inca nu a stabilit ca prioritati zero invatamantul si santatea (educatia si starea de sanatate sunt bazele unei societati moderne si pusa in slujba omului) trebuie sa ne descurcam singuri. Si este musai sa ne unim fortele sa facem lucruri in comun, dar si individual.

Care sunt solutiile? Prima si cea mai simpla ar fi descurajarea muncii la negru. Probabil ca jumatate din forta de munca la gri/negru s-ar angaja si ar rezolva problema pentru 2-3 ani cat ar trebui ca o actiune bine conturata sa inceapa sa dea roade. Unde mai pui ca ar creste si incasarile companiilor care factureaza si bineinteles ale statului. Posibil ca 50% din cealalta jumatate si-ar face o firma sau macar un pfa conservandu-si statutul „neangajat” lucru care activeaza competitia pentru ca acestia sunt si destul de talentati. Aici trebuie sa intervina statul, dar si dvs aceia care sunteti producatori seriosi, dar cumparati de la cei care va lovesc in continuare: furnizorii prestatorii de servicii.

Apoi ar trebui ca fiecare sa se gandeasca sa isi pregateasca sau scoleasca forta de munca pentru a-i creste competentele si valoarea. A venit vremea ca toata lumea sa faca acest lucru si sa nu mai astepte doar sa fure angajatul mai bun al competitorului sau chiar al colaboratorului sau! Socoteala este simpla: romanul migreaza de la o companie la alta insa va migra PREGATIT! Lucrul acesta ne sperie pe toti. Dar daca luam si noi tot unul pregatit?

O reputatie de companie care poate pregati un angajat venit din alt domeniu este mult mai atractiva pentru forta de munca ce ar dori sa isi paraseasca sectorul.

Aceasta experienta exersata poate aduce cu vremea si apetenta tinerilor care ar trebui sa fie continuu baza „sangelui proaspat”.

Este interesant pentru cei care sunt curiosi sa citeasca despre toate programele de formare ale Blum care functioneaza inca din 1970. O sa spuneti „Blum” e Blum si e mare, insa nu a fost mereu asa! (Daca aveti timp vedeti macar pe wikipedia: https://en.wikipedia.org/wiki/Julius_Blum

Am intrebat in gluma la o masa cu 20 antreprenori: „M-ati chema sa va pregatesc oamenii?” (bineinteles in aria mea de competenta). Surpriza a fost mare: doar cel care pana atunci glumise continuu despre testele mele de angajare a raspuns ferm”Eu DA”.

Eu cred ca la orice companie cat de mica, cineva, poate chiar antreprenorul, poate aloca cateva ore pe saptamana pregatirii. Si asa piedem atata timp cu hartii, raportari, birocratie, etc. Nu mai avem timp de partea cea mai importanta a unei companii? Oamenii?

Multi o sa spuna ca nu au resurse. Ca nu incaseaza suficient. Poate ca este chiar asa. Insa nici parintii, nici invatatorii sau profesorii nostri nu au gandit o clipa negativ cand s-au luptat sa capatam educatie si competente. Daca ei au putut cu noi, noi de ce nu incercam cu altii?

Am vazut adesea situatia cand o companie a marit veniturile unui angajat iar rezultatul a fost contrar. Veniturile angajatilor nostri sunt departe de pretentiile unei lumi tehnologice si europene. De ce unii angajati nu apreciaza eforturile companiei la care lucreaza? Lasand deoparte teoriile privind motivarea sunt cauze destul de grave: romanii nu au un nivel de sanatate adecvat si sunt stresati mult mai mult decat alti europeni. Tanjesc si au nevoie ca viata lor sa fie mai frumoasa. Si privesc tot spre angajator caci de la stat nu primesc nimic. Poate pentru venituri nu putem face prea mult decat prin marirea productivitatii. De multe ori platim prea putin insa nu de putine ori platim prea mult ineficienta.

Putem face insa mai mult nu numai prin ridicarea nivelului de cunostinte si pregatire care functioneaza bine la 30% dintre ei. Putem imbunatati conditiile de munca si pauza la munca.

Desi putem obtine forta de munca suplimentara sau calificata adoptand masuri in sensul celor de mai sus este clar ca numarul fortei de munca absorbite nu va fi suficient pe viitor. Trebuie sa umblam la eficienta si la tehnologie in sensul unei preocupari continue pentru marirea acesteia. Noi nu vom avea norocul francezilor sau nemtilor (al tuturor vesticilor) pentru forta de munca calificata pentru ca suntem in competitie cu ei. Si vor merge acolo. Ati vazut ca emigrantii ne ocolesc, nu suntem atractivi nici in acest sector!

Nicio solutie nu este salvatoare. Trebuie abordate toate si tot nu trebuie sa ne asteptam la rezultate maxime.

Poate gasim vreme sa privim atent si ce au facut marii industriasi romani in perioada interbelica. Nici ei nu au stat cu mainile in san!

Bransa noastra lucreaza cu multa forta de munca pentru ca multi realizeaza unicate si proiecte individuale unde conteaza pregatirea, indemnarea, creativitatea. Acestea se descopera si cultiva devreme din etapa adolescentei. Nu ii poti pune ciocanul in mana unui tanar de 23 de ani pentru ca nu va mai sti toata viata cum sa il tina! Aptitudinile si deprinderile practice se descopera devreme, se cultiva si se exerseaza. Ce facem insa daca mama romanca il vrea musai la calculator/telefon/internet si la facultate?Si il da economiei abia la 23-25 de ani? Aici nu prea avem ce face. Blum are programe incepand cu ucenicii de 15 ani. Eu sunt sceptic pentru ca acum la 15 ani mama inca il mai pupa pe gura si il menajeaza cat poate.

Tanarul de 15 de ani de astazi va fi insa din prima generatie careia parintii nu ii vor mai lasa mare lucru. Nu vor mai munci toata viata pentru el pentru ca ei insisi trebuie sa traiasca intr-o lume stresanta, alerta. Chiar daca acum parintii gresesc, maine copiii se vor trezi pentru ca vor avea nevoie de resurse. Prima data vor cere tot de la angajatori si se intampla acest lucru. Insa vor trebuie sa se adapteze, iar schimbarea de mentalitate se va petrece timp de 10 ani de aici incolo. Pana atunci trebuie sa ne unim si sa convingem statul ca trebuie scoli de meserii, ca trebuie oameni pregatiti si ca productia de bunuri, baza economiei are nevoie de un nivel minimal de pregatire pentru individul care munceste!

Trebuie sa convingem reprezentantii statului sa priveasca mai departe de interesele de moment si sa priveasca si interesele copiilor lor! Nici lor nu le va fi bine traiul intr-o societate prost pregatita, necompetitiva intr-o lume globalizata! Si daca totusi statul va intarzia va trebui, uniti, sa facem noi ceva.

Am vazut la targul acesta destui antreprenori care au reusit. In conditii vitrege. Acum si in viitorul apropiat vor trebui sa faca fata unor noi provocari. Unii vor reusi, altii poate nu.

 Merita cu siguranta sa incerce. Provocarea urmatorilor 5 ani: cine rezolva problema fortei de munca!