Piata de mobila inchide probabil la nivel macro cu o crestere si asta datorita marilor jucatori.

Ce se previzioneaza pentru 2019? Numai guvernul mai are curaj sa faca previziuni si speram sa stie el de ce.
Ca sa intelegem ar trebui analizat 2018 prin prisma producatorului de mobila, nu al comerciantului de materiale sau de mobila finita!
Toata lumea a avut de lucru. Cum? “Gafaind”!
Lipsa de personal te duce automat la o incarcare peste masura care te loveste greu mai ales daca nu te calibrezi pe o structura stabila. Si lipsa de personal – problema de baza a industriei loveste crunt mobila. Si nu sunt nici cele mai mici sanse sa se rezolve.
Multe companii s-au vazut rapid in situatia de a fi nevoite sa produca mult mai putin, fara a putea sa scada prea mult costurile fixe. E greu de rezistat in asemenea conditii.
Ultimii 2-3 ani asa zisi mai buni nu au adus atata venit incat companiile sa se poata capitaliza. Dimpotriva.
Consumul a crescut, dar nu de la producatorul autohton. Veniturile nu s-au intors aici.
Peste toate acestea a intervenit relaxarea peste masura a fortei de munca -a oamenilor- care au pierdut din responsabilitate si care firesc sau nu privesc mai mult spre zile libere, relaxare, concedii. Este din ce in ce mai greu sa faci productie in aceste conditii. Dar si alte activitati. Socialismul de „cumetrie” si-a facut efectele si depasit atat comunismul, cat si capitalismul in efecte negative. Cultura tehnica, disciplina, responsabilitatea raman mult in urma in valorile organizatiei.
In aceste conditii produsele de tot felul (din economii performante) se vand in piata. Nivelul de castig nu creste nici pentru companii nici pentru angajati.
Scoala nu a facut nimic. Si nici nu va face curand desi ministrul care a pulverizat sistemul de invatamant primar tehnic s-a intors sa isi dreaga eroarea. Prea tarziu!
Bransa nu va putea inlocui forta de munca care iese si se va reconfigura rapid in urmatorii ani.
Comerciantii mari de materiale pentru industrie isi vad de treaba lor. Parca nu vad incotro se duce piata lor. Condusi adesea de persoane pe care nu le intereseaza decat realizarile de moment, oameni lipsiti de viziune sau pur si simplu mercenari, nu realizeaza ca trebuie sa isi schimbe atitudinea si sa gaseasca cai de sprijin sau de reformulare din timp pentru a-si ajuta clientii. Iar altii nu sunt preocupati decat sa fructifice piata rezultata in urma deceselor companiilor medii prin care apar mici mesteri care mai pot consuma o vreme.
In zadar am chemat pe unii dintre cei mari sa vina alaturi de noi la discutii cu clientii pentru a le cunoaste problemele si pentru a identifica nevoile. Au refuzat sistematic si au ales sa se protejeze: au micsorat temenele de plata si au marit preturile! Scapa cine poate!
Un industrias mare gandeste pe masura. Un comerciant gandeste si spre viitor. Insa la putini dintre cei care conduc aici am vazut pragmatism.
Clientul final se schimba. Daca dai termene de 2-3 luni, sigur nu mai asteapta. Si in multe zone asa s-a si intimplat. In consumul de mobila generatia tanara vrea sa cumpere rapid. Este generatia online si ii inteleg perfect. Am vrut sa fac un blat de masa si am vorbit cu 3 producatori pe care ii ajut mereu si in 3 luni nu am reusit! Credeti ca ei vor reusi sa reziste? Culmea este ca in mare masura ii si inteleg…
Peste toate cele de mai sus asocierea nu functioneaza la romani. Forta „manunchiului de nuiele” nu e inteleasa. Iar toti vor ceva „MOKA” de la o asociatie pe timp de pace cand fiecare poate rezista. Majoritatea nu inteleg ce insemana „Impreuna'” la razboi.
Marturisesc ca si mie mi s-a propus sa conduc un soi de „sindicat” al celor care vand si folosesc produsele unui mare brand strain de feronerie care face excese in relatia cu partenerii si am preferat sa ma retrag scarbit decat sa lupt. Asta este reactia romanului…Ori incearca sa se salveze singur ori fuge…
Da, anul 2018 nu a fost un an usor. Si el prefigureaza un 2019 si mai incarcat de probleme intr-un climat economic ce nu se vrea a fi favorabil. Vanzarile de apartamente noi au incetinit. Dezvolatatorii inca mai fac locuinte, bani exista. Vedem in primavara situatia pentru ca e posibil ca anul viitor sa inceteze genul acesta de constructii. Statul s-a pregatit, are grija de forta de munca din constructii pentru ca se pregateste sa o atraga el spre lucrari publice.
Si peste toate acestea nimeni nu mai invata nimic. Putina lume se mai pregateste ca sa fie performanta. Multi nu  inteleg ca si daca pleci afara trebuie sa stiii ceva daca vrei sa castigi. Vremea capsunarilor si a badantelor apune, pentru ca dispare si generatia capabila sa faca lucrurile acestea.
Pana acum trei ani nu pridideam sa primim oameni la pregatire pentru diferite materiale si tehnologii sau pentru vanzari sau achizitii.
Pe cine sa mai trimita producatorul cand nici nu mai stie pe cine se poate baza luna care vine?
Nu ma acuzati de cele de mai sus. Socot ca optimismul fara fundament e grav. Prefer pragmatismul si analiza rece. Prefer actiunea si lupta insa uneori realitatea excede energiillor noastre si trebuie mai degraba sa ne adaptam.
Globalizarea si-a factut efectele atat cat am dorit noi si in anumite directii. Nimeni nu a asigurat coerenta si viziune. Iar gandirea pe termen lung se pare ca nu este specifica generatiei mele care s-a facut debutul in comunism. Ma gandesc ca abia atunci cand va face schimbul total, noua generatie, euopeana deja va pune bazele unui alt format de societate si de economie. Cu  ce ii vom fi lasat noi cei care in momentul acesta lucram la deterioarea viitorului lor. Noi traim in viitorul stramosilor nostri (pe care sigur nu si l-au inchipuit asa) si ne incapatanam sa tinem blocat viitorul copiilor nostrii.
 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

 

Post Navigation